Barajul Vidraru- Marea cea mare de la Arges- oaza de relaxare la doi pasi de Bucuresti

 Barajul Vidraru- Marea cea mare de la Arges- oaza de relaxare la doi pasi de Bucuresti                        

 am fost acolo...
ieri am fost la Barajul Vidraru in drumetie cu rucsacul in spinare plus familia dupa mine deci doi adulti si doi copii de 10-14 ani si multa ambitie caci aveam de mers cam 7 km dus si inca 7 km la intoarcere.

sa incepem cu inceputul adica cum ajungeti la baraj...
-se ia maxi-taxi din Curtea de Arges spre Aref si se merge pana la Capataneni unde coborati,ca statie cereti soferului sa va spuna ca vreti sa coborati la pensiunea Adonis,e peste drum de statie,nu mergeti mai departe ca riscati sa ajungeti la Aref la circa 3 km distanta de Transfagarasan,deci riscati o plimbare in plus de o jumatate de ora ,nu ca zona nu ar merita vazuta...
-de la Pesniunea Adonis se merge inainte spre Cetatea de la Poenari si apoi in continuuare pe Transfagarasan,de la Pensiunea Adonis se merg cam 7 km pana la Vidraru.
-o sa aveti de strabatut cam 4 tuneluri,doua de lungime mica si doua cam de 100-200 m lungime, nerecomadabil celor ce fac atac de panica sau sunt claustrofobi,cu masina puteti face asta fiindca merge mai rapid si pana va apuca crizele sunteti afara din tunel.
-cam la 1-2 km de scarile ce merg la cetate aveti pe partea stanga pe sensul de mers catre baraj doua izvoare de apa de munte cu o apa deosebit de buna,APA VIE - cum spun batranii,incomparabil de buna fata de orice apa de la oras...

-drumetia e putin anevoioasa fiindca spatiul destinat pietonilor e ingust in unele locuri sau acoperit de piatra cazuta de pe versanti mai ales dupa ploaie dar in general e accesibil daca circulati pe partea stanga a soselei si va rettrageti tactic mai la margine cand trec masini din ambele sensuri dar acest lucru nu stirbeste frumusetea peisajului si e pardonabil tinand cont ca pe vremea cand a fost facut Transfagarasanul nu existau atatea masini si majoritatea turistilor soseau aici cu autocare sau cu autobuzul ITA... vremuri frumoase de altadata nu ca acum cand cursa a disparut in urma privatizarii traseului.

in foto se vede cetatea de la Poenari,cuibul de vulturi al lui Vlad Tepes- Dracula

- peisajul este pe alocuri infiorator ...de frumos dar e indicat sa il savurati cu atentie caci soseaua nu are parapeti foarte inalti si orice iesire in decor poate sfarsi prost sau chiar dramatic mai ales cu masina , de alfel veti avea ocazia sa zariti si cateva cruci pe traseu.
-cam la jumatea distantei dintre uzina electrica si baraj se afla intrarea pe traseul montan Valea lui Stan-https://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-canyoning-prin-valea-lui-stan,un traseu deosebit de frumos dar pe care nu e indicat sa incercati sa il faceti ca drumetie decat daca aveti conditie fizica si echipament pentru munte- bocanci cu talpa groasa,pantaloni,genunchiere si multe alte scule indicate...
-ce sa va spun ,pe drum aveti de admirat in primul rand soseaua,viaductele si muntii iar pe munti aveti ocazia sa vedeti cate un bradut sau fac ce rasare parca din stanca, mai sunt si izvoarele de apa care isi fac loc printre stancile abrupte.

Eu initial programasem ca timp o plimbare de 2 ore dus si inca doua cel mult la intoarcere dar practic drumetia a inceput la ora 10:15min. si am ajuns sus la baraj pe la ora 12:30 ca m-am oprit de cateva zeci de ori pe traseu pentru cate o mica sesiune foto, peisajul atrage...
La intoarecere cred ca in maxim o ora jumate as fi fost la punctul de plecare dar fiind cu copiii am facut pauze dese iar odata ajunsi la BARAJUL VIDRARU am savurat cu pofta un porumb copt sau fiert si mi am obturat la maxim dorinta de o plimbare cu salupa fiindca sotia are rau de mare si e cam riscant sa plec cu ea pe lac...
Preturile pentru  o plimbare de 30 de minute cu salupa sunt accesibile oricui:
-adulti-10 lei de persoana
-copii - 5 lei de persoana.
Plimbarea cu barca e mirifica iar daca vreti puteti opta si pentru o plimbare mai lunga in functie de banii de care dispuneti,nu stiu precis dar acum vreo 15 ani marinarii faceau si excursii mai lungi ,cert e ca ieri era coada la imbarcare semn ca afacerea merge bine cel putin in week end.
Ce m-a impresionat in mod deosebit e ca in zona iti era asigurata securitatea de catre jandarmi inarmati pana in dinti,masini de politie patrulau des si Salvamontul era omniprezent in zona,m-am simtit protejat  si chiar am uitat de ursii care se spune ca dau tarcoale zonei, cred ca am zarit la intoarcere si o drona pe deasupra muntilor dar nu s sigur,cert e ca zbura la inaltime mica si foarte incet...

Alt lucru imbucurator a fost fluxul de turisti imens pentru aceste vremuri, multe masini si foarte multi straini care admirau Barajul Vidraru,ma bucura insa ca romanii s-au intors cu fata la frumusetea patriei lor si chiar daca pleaca si pe afara nu uita ce bogatie au in tara...

singurul lucru ce m-a dezamagit la aceasta drumetie si cred ca nu numai pe mine ci si pe alti turisti intalniti pe drum a fost ca nu am putut urca la statuia electricitatii de la Vidraru si apoi faptul ca tunelurile care sunt mai lungi nu sunt mai deloc amenajate pentru pietoni iar plasa de protectie de pe peretii tunelurilor e aproape pe cale de

disparitie ,electricitatea inexistenta semn ca Nicu Ceausescu a avut dreptate cand a zis ca citez : VOI NU SUNTETI IN STARE NICI MACAR SA ZUGRAVITI CE S-A FACUT PE VREMEA LUI TATA...

In rest drumetia a fost frumoasa si incitanta desi mi ar fi placut sa o continuui spre Cabana Cumpana dar drumul era intr-o stare deplorabila iar zeci de turisti care erau cu masina intorceau cand vredeau in ce hal e drumul forestier de neingrijit...nu mai zic nimic ca eu dupa circa 1 km am facut cale intoarsa spre baraj desi eram pe jos.

Deci in concluzie va invit pe acest traseu montan foarte frumos , plin de peisaje unice de munte...

Realizată prin punerea în practică a unui concept modern( barajul in forma de arc de cerc), ce a permis captarea apelor dintr-un bazin hidrografic cu o suprafaţă de 745 kmp, amenajarea Vidraru - formată din lacul cu acelaşi nume, barajul din beton în dublu arc, galeria de aducţiune, centrala subterană şi galeria de fugă - rezistă de o jumătate de secol, iar specialiştii spun că nici n-am avea motive reale de îngrijorare pe viitor. Barajul Vidraru, dat în folosinţă în anul 1966, este cel mai mare baraj în arc din România, iar la data inaugurării sale se clasa, cu cei peste 166 de metri înălţime, între primele cinci baraje în arc din Europa, ocupând locul 9 pe plan mondial.

Deşi ierarhia s-a modificat, iar Barajul Vidraru a ajuns pe locul 27 între barajele de acest tip din lume, edificiul rămâne în continuare unul dintre cele mai sigure.    Neoficial, au existat 400 de morţi. Oficial, statisticile nu vorbesc de victime   Din 1961, când a început construcţia, şi până în 1966 (perioadă în care, în paralel, s-a lucrat şi la Hidrocentrala de pe Argeş) aici s-au cheltuit 1,47 miliarde lei (valoarea de la acea vreme), iar investiţia a fost amortizată în 28 de ani. S-au excavat 1.77 milioane mc de rocă, s-au forat peste 40 de kilometri de galerii subterane, s-au turnat peste 900 de mii de mc de beton şi au fost montate nenumărate echipamente electromecanice.

Totul cu o forţă de muncă uriaşă, tradusă în zeci de mii de ore de muncă în condiţii deosebit de grele şi o grămadă de accidente despre care nimeni n-a suflat o vorbă. Neoficial se vorbeşte însă despre 400 pierderi de vieţi omeneşti.   “Accidente au fost, pentru că, vă daţi seama, Barajul Vidraru a fost o construcţie colosală

. La milioanele de metri cubi de rocă ce s-au excavat, la forările şi la dinamitările care au avut loc, se mai întâmplau şi accidente, ca şi acum, pe orice şantier. Dar despre accidentele acestea nu se vorbea şi nici în ziua de azi nu se ştie exact cati oameni au murit...ramane in urma povestea

Biserica de lemn din Bărbălătești-comuna Valea Iasului ,judetul Arges

Biserica de lemn din Bărbălătești-comuna Valea Iasului ,judetul Arges,o biserica in a carei pisanie apare numele lui NICOLAE CEAUSESCU.

Biserica de lemn din Bărbălătești, localizată în satul Bărbălătești, comuna Valea Iașului, județul Argeș, a fost construită în anul 1801. Hramul bisericii este "Nașterea Sfâmtului Ioan Botezătorul" și este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice LMI 2004 sub codul: AG-II-m-A-13480.

 Comuna Valea Iașului este integrată în Regiunea Sud-Muntenia și se găsește în partea de nord – vest a județului Argeș, fiind formată din nouă sate: Bădila, Bărbălătești, Borovinești, Cerbureni, Mustățeșli, Ruginoasa, Ungureni, Valea Iașului, Valea Uleiului.
Situată în extremitatea estică a comunei Valea Iașului, pe drumul național DN 73C, ce leagă municipiile Curtea de Argeș - Câmpulung Muscel, Parohia Bărbălătești este componentă a Protopopiatului Curtea de Argeș din cadrul Eparhiei Argeșului și Muscelului. Biserica Sfântul Ioan Botezătorul a funcționat ca filială a Parohiei Valea Iașului până la 1 iulie 1997, când, cu binecuvântarea P.S. Calinic, Episcop de Argeș și Muscel, prin Decizia Sf. Episcopii nr. 1133/1997 devine biserică parohială.

Istoricul bisericii parohiale

Pisania bisericii ne oferă informații despre istoricul acesteia: „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat această biserică în anul 1800. Nu se cunoaște ctitorul. La sfîrșitul sec. XIX s-a adăogat pronaosul și tinda și a fost pictată din nou de un pictor local, Ion Pogoiu. Între anii 1971-1972 s-au făcut reparații capitale la temelie și acoperită din nou cu șită iar între 1975-1976 s-au efectuat lucrări de introducere a luminii electrice, îndepărtarea tencuielilor degradate, retencuirea pereților și pictura din nou în anul 1979 execută de pictorul Ion Anghel din Curtea de Argeș. În vremea președenției d-lui Nicolae Ceaușescu președintele Republicii Socialiste Romînia, episcop al Eparhiei Rîmnicului și Argeșului fiind P.S. Episcop Iosif Gafton, protoereu pr. Ghițu Vasile, preot paroh Banică Vasile prin osteneala și sârguința celor 60 de familii ale acestei parohii. S-a sfințit astăzi 1 iulie 1979 de către P.S. Episcop Vicar Gherasim Piteșteanu.”

Arhitectura bisericii

Biserica este monument istoric, construită în formă de corabie, compusă din altar, naos, pronaos și pridvor, cu o turlă închisă, așezată pe naos și pridvor, acoperită cu șiță. Corpul bisericii în suprafață de 67 mp (L = 15 m, l = 4,60 m), este din lemn și cărămidă, așezat pe o temelie din bolovani de râu fixați cu liant. La exterior sunt tencuiți doar pereții pronaosului care sunt și pictați, iar pe jumătatea pereților naosului și altarului este o funie excizată din lemn. În interior sunt tencuiți și pictați toți pereții. Altarul este poligonal și boltit cu o fereastră mică la est și una la sud. Tâmpla are trei deschideri pentru acces. Naosul este boltit cu ferestre mici pe pereții de nord și sud, pronaosul este mai mic, prevăzut cu două ferestre mici, tot la nord și sud. Naosul și pronaosul sunt despărțite printr-un zid cu o deschidere prin care se face accesul. Pridvorul este deschis, în față fiind sprijinit pe coloane simple din lemn de stejar, pe care este fixat un brâu din scânduri de brad și portiță, iar în laterale zid tencuit. Accesul  în pridvor se face pe o scară cu patru trepte, din piatră cu liant de ciment și nisip, având  borduri laterale.

În partea de sud-vest a bisericii se află clopotnița, construcție din zid acoperită cu șiță (P+1), cu suprafața construită la sol de 16 mp (S desf = 19mp), care adăpostește clopotul vechi care are marcat pe el anul 1888, și cancelaria parohială. La nord de biserică, este construit din lemn de brad un praznicar, cu suprafața construită la sol de 48 mp, (iar la nord de prăznicar a fost cumpărat un teren de 800mp necesar extinderii complexului parohial).

În exterior (latura de vest) a complexului parohial este situat Parcul Parohial Sihăstria”, amenajat să servească și ca ,,Școală de vară”, având împrejmuirea rustică, din bulumaci de salcâm și scândură de brad, prevăzut la sud și vest.cu portițe pentru acces. În incinta parcului este ridicat un monument în cinstea tuturor eroilor martiri din toate timpurile și din toate locurile, jertfiți pe  câmpurile de luptă, în lagăre, în închisori, pentru apărarea țării, a credinței noastre strămoșești, întregirea neamului, slava sfintei lui Dumnezeu Biserici, pentru dreptatea, demnitatea și libertatea  noastră.

Pictura

A fost realizată la sfârșitul sec. al XIX-lea. S-a adăugat pronaosul și tinda și a fost pictată din nou de un pictor local, Ion Pașoiu. Între anii 1971-1972 s-au făcut reparații capitale la temelie și acoperită din nou cu șiță, iar între anii 1975-1976 s-au efectuat lucrări de introducere a luminii electrice, îndepărtarea tencuielilor degradate, retencuirea pereților și pictura din nou în anul 1979, executată de pictorul Ion Anghel din Curtea de Argeș.

Obiecte vechi de cult

Icoana cu Sfântul Ioan Botezătorul - anul 1800;
Clopotul - anul 1888.
moaștele Sfântului Ioan Botezătorul.
Aici au slujit următorii preoți parohi: Nicolae Ștefănescu, Ioan Vega, Ioan Chirculescu, Nicolae Mărtoiu, Vasile Bănică, Aurel Băeții, Mădălin Sorescu, Alexandru Sorin Vîlcu, iar din 2015 Iustinian Radu Mărtoiu.

De asemenea, printre cântăreții biserici s+au aflat Vasile Popescu, Constantin Popa, Ion Petrescu, Ion Blăjan, Gheorghe Ducu, Gheorghe Cristian Pătru.

Cimitirul parohial este situat în partea de sud-est a bisericii.

Activități culturale și filantropice în trecut[modificare 
Parohia a susținut Fondul Central Misionar, Filantropia și Asistența socială; a dezvoltat fondul bibliotecar; a catehizat copiii și tinerii prin proiectul „Hristos împărtășit copiilor”.

Profilul actual al parohiei
Parohia se încadrează în categoria a III-a. Satul Bărbălătești  este format din 56 gospodării și 145 de credincioși ortodocși, cu o medie de vârstă cuprinsă între 40-50 de ani.
Parohia susține în continuare Fondul Central Misionar, Filantropia și Asistența socială, dezvoltă fondul bibliotecar, și catehizează copiii și tinerii.