MELANCOLIA UNEI GARI REGALE UITATE DIN CURTEA DE ARGES

           

Ieri am avut ocazia sa trec pe langa gara din Curtea de Arges in drum spre Autogara din acelasi oras si am folosit timpul pentru a mi readuce aminte cu melancolie de plimbarile facute cu trenul in tinerete dar gara noastra nu mai e cea fost, ne am aruncat cu totii spre calatorii cu autocare,microbuze si am uitat frumusetea cfr ului, am uitat cu totii semnalul locomotivelor care ne aduceau acasa, am uitat cu totii ce confortabil era transportul cu trenul ,de altfel e si acum cu exceptia vitezei dar care poate fi remediat in timp daca societatea ar avea bani,bani care provin din incasari in mare parte si probabil de la buget.
              Imi aduc aminte cum colindam tot trenul de la locomotiva pana la ultimul vagon pur si simplu din curiozitate si din nevoia de a vedea noi oameni si chiar vedeai oameni noi intotdeauna in tren mai ales daca mergeai prin tara, deschideam geamul si scoteam capul pe geam si simteam briza si ascultam glasul rotilor de tren de parca se auzea un ceas cu mecanisme enorme care mi masura clipele vietii. Cu totii am uitat farmecul Cailor Ferate Romane care se incapataneaza sa supravietuiasca si sa ne aminteasca uneori ca exista probabil si datorita oamenilor deosebiti care au lucrat si inca mai lucreaza pentru companie.
             Acum in gara noastra e liniste, poate prea liniste pentru un oras turistic atat de frumos cum e Curtea de Arges, as vrea ca aceasta liniste sa dispara si sa revina iar ce a fost odata cand era plina de bunici care calatoreau cu nepotii ,de tineri care plecau la studii in capitala,de oameni care lucrau in Pitesti sau in alte orase din tara, de pensionari care mergeau la bai in statiunile din Romania...
            Ne am lasat toti dusi de val si am ales alte miljoace de transport si am uitat ca in tren poti sa stai mult mai confortabil si poti iesi la o tigara pe hol si in functie de moment iti poti intinde picioarele cat vrei,pe timpuri daca compartimentul in care calatoream era gol trageam si un somn pana la destinatie :) si ma trezea controlorul de bilete :

-BILETELE LA CONTROL VA ROG...
              Trebuie sa ne reintoarcem la calatoria cu trenul si sa ne aducem aminte de trecut si sa nu uitam niciodata ca aceasta companie CFR a pus umarul la constructia si modernizarea acestei tari si ca in ea lucreaza oameni cu suflet cu o rezerva infinita de amabilitate si dragoste de viata care ne intampina cu un zambet la urcarea in tren sau la biroul de informatii. Trebuie ca fiecare din noi sa mai incercam macar odata in viata atunci cand avem timp sau in concediu sa calatorim cu trenul si sa luam si copiii sau nepotii cu noi fiindca altfel vom uita si nu e frumos sa uitam ce am iubit si mai iubim si acum ...calatoria.
              Inca din copilarie am calatorit,probabil ca pe distante mari am calatorit cel mai mult cu trenul si nu pot uita frumusetea Romaniei vazuta din tren,frumusetea locurilor prin care sinele de cale ferata isi croiau drum,muntii si campiile pe care calea ferata le traversa,dealurile pline cu vita de vie din Constanta pana in Iasi sau din Drobeta pana in Maramures,nu pot uita cum trenul strabatea si cred ca inca mai strabate tunelurile dintre Oravita si Anina si multe alte zone din tara in care calea ferata traversa prapastii de zeci de metri inaltime pe viaducte solide,adevarate bijuterii arhitectonice.
            Nu pot uita calatoria cu trenul in vagonul restaurant in care am poposit odata si am facut prietenii noi in diverse locuri din tara dar din pacate atunci nu exista facebook ca acum ca sa tin legatura si au disparut in negura timpului. Poate ca in viitor tot trenul de va readuce fata in fata cu trecutul nostru si cu bune si cu rele caci glasul rotior de tren nu se uita niciodata daca ai calatorit cu el. Imi aduc aminte o gluma care circula odata prin Banat cum ca o batranica mergea agale pe langa calea ferata in drum spre casa iar mecanicii de pe locomotiva vazand ca are bagaj au incetinit poftind pe aceasta sa urce in vagon dar batranica i a refuzat spunand :-IMI PARE RAU AZI NU AM TIMP DE PLIMBARE,AZI MA GRABESC...

        E amuzant ca inca mai e valabila gluma dat fiind situatia in care compania CFR se afla acum cand nu s bani pentru reparatii,vagoane noi sau alt investitii dar trebuie sa nu uitam ca trenul a fost si inca este foarte folosit de multi oameni din Romania si din lume si este mai ieftin fata de alte miljoace de transport si mult mai confortabil iar daca vreodata veti calatori cu trenul veti avea ocazia sa admirati Romania nestiuta de voi inca fiindca de multe ori trenul iti va arata locuri unde soselele nu au ajuns si nici nu vor mai ajunge vreodata fiindca e mult mai costisitor sa croiesti un drum de asfalt si sa il intretii decat o cale ferata dar cei ce ne conduc nu vor sa inteleaga asta fiindca majoritatea partidelor au interese obscure in transportul rutier atat de calatori cat si de marfa...
      Asa ca noi romanii trebuie sa ne intoarcem la calatoria cu trenul iar cei din Curtea de Arges o pot face inca fiindca eu atasez aici cursele CFR care inca mai sunt frecventate de studenti si navetisti.
Trist este ca nici Autogara din apropierea Garii CFR nu mai e ce a fost odata cand erau inima acestui oras.

Trasee turistice- Curtea de Arges - Cicanesti, relaxare de week end-ciclism

           

 Ieri am reluat plimbarile cu bicicleta pe un traseu putin cunoscut orasenilor din Curtea de Arges : Curtea de Arges- Cicanesti.
Cum ajungeti in zona ?
- dupa ce treceti de Peco Petrom de la Albesti de Arges mai mergeti circa 1km si faceti la stanga spre Dobrot si dupa ce traversati 2 poduri la vreo 50 de metri se face la dreapta spre Cicanesti.
-continuati traseul pe drumul asfaltat 704G,la iesirea din satul Dobrot aveti ocazia sa popositi pe malul raului Arges pentru o baie ca in copilarie numai sa aveti noroc ca apa sa fie destul de calda.
-traseul continuua avand ca un companion fidel raul Branesti care curge lin cand pe partea stanga a soselei cand pe partea dreapta.
-dupa circa 2 km dupa iesirea din Dobrot pe partea stanga puteti vedea pepiniera de Brazi a ocolului silvic,putin mai sus pe partea dreapta se afla o troita unde a fost captat un izvor si puteti sa va completati rezerva de apa.
-dupa inca vreo 2-3 km veti gasi pe dreapta o alta troita in care se afla un put cu apa rece asta in cazul in care ati trecut peste prima sursa de apa fara sa o observati.
Traseul continuua printr-o zona plina de pasuni si livezi cu putine case dar cu o atmosfera linistita si relaxanta de altfel am avut ocazia si placerea sa intalnesc chiar si un turist strain care se pare ca descoperise traseul accidental tot pe bicicleta si a vrut sa l faca de curiozitate si se pare ca i-a placut.
Si ca plimbarea sa fie si incununata de succes puteti poposi la Pizzeria https://www.facebook.com/swesariulia/ unde fiti siguri ca veti gasi oricand o bere rece si o pizza delicioasa , la canicula care era afara popasul a fost binevenit chiar recomand orasenilor sa lase in urma localurile din Curtea de Arges si sa poposeasca la acest local rustic si foarte primitor daca vor sa se simta bine si sa vada ce inseamna personal amabil.
Dupa aceasta mica pauza traseul continuua urcand cam un kilometru si apoi eu unul m-am intors dar dumneavoastra puteti continuua,eu pana aici v-am fost ghid caci m-am grabit la intoarcere sa ma opresc la scaldat in raul Arges ca in copilarie...

Ce se întâmplă dacă barajul Vidraru ar ceda. În Piteşti, apele ar pătrunde în 72 de minute, iar viitura ar avea 12 metri înălţime

Ce se întâmplă dacă barajul Vidraru ar ceda. În Piteşti, apele ar pătrunde în 72 de minute, iar viitura ar avea 12 metri înălţime

Barajul Vidraru, al doilea ca mărime din România şi al cincilea din Europa.

Construcţia a fost începută în 1961 de către Gheorghiu Dej şi finalizată în 1966 de Nicolae Ceauşescu. Investiţia s-a ridicat, la vremea respectivă, la 1,5 miliarde de lei, iar dacă astăzi am vrea să mai construim un baraj în genul celui de la Vidraru, preţurile s-ar ridica la o jumătate de miliard de euro. La momentul punerii în funcţiune, barajul de pe Argeş era al cincilea din Europa şi al nouălea din lume. Azi, a rămas tot pe locul cinci pe continent, dar a coborât pe poziţia 27 în lume. Legat de acest baraj au fost create, de-a lungul timpului, scenarii mai mult sau mai puţin apocaliptice. 

Locuitorii de pe valea Argesului nu cunosc riscul despre care autoritatile nu spun o vorba,poate de teama sa nu starneasca teama sau fiindca pur si simplu nu le pasa si prefera sa taca,

Prin anii 90 am lucrat in Petrochimie si vrand nevrand a trebuit sa trec printr-o sedinta de vreo 8 ore de educatie civica in caz de dezastru sau ceva in genul asta caci nu mai stiu cum se chema dar am aflat lucruri interesante si utile.

Ce s-ar întâmpla dacă barajul Vidraru s-ar sparge, fie din cauza supraîncărcării, în urma ploilor, fie din cauza unui cutremur? Răspunsul oficial al autorităţilor la această întrebare este că barajul Vidraru a fost făcut să reziste la un cutremur de 9 grade Rihter şi mai are garanţie încă 60 de ani de acum încolo. Însă, conform “Planului de Apărare al Argeşului”, împotriva dezastrelor, dacă s-ar întâmpla ca barajul Vidraru să se rupă, peste Argeş ar veni Apocalipsa. 

Sa incep cu inceputul si anume ce s-ar intampla daca barajul Vidraru ar ceda ? 

Iata in cateva puncte ce va fi :

-Într-un minut, apele ar acoperi Arefu,  în patru minute Valea Iaşului  dar si comuna Corbeni iar  în 13 minute viitura ar rade comuna Albeştii de Argeş

- Municipiul  Curtea de Argeş ar fi acoperit de ape în 20 de minute. După cum se ştie, în Argeş se află cel mai înalt baraj din ţară, 

-Datele oficiale susţin că, în situaţia în care barajul Vidraru ar ceda, viitura ar atinge 12 metri înălţime în Piteşti, 

Milioanele de tone de apă ajung în 20 de minute la Valea Danului şi în Curtea de Argeş. Din cauza poziţionării acestui oraş, apele l-ar acoperi în totalitate, viitura atingând peste 25 de metri înălţime. Scenariul apocaliptic continuă. Pradă apelor ar cădea comuna Băiculeşti, în 30 de minute, Merişani, în 41 de minute, Budeasa, în 53 de minute, şi Bascov, în 66 de minute.

În Piteşti, apele ar pătrunde în 72 de minute, la o eventuală spargere a barajului Vidraru, iar viitura ar avea 12 metri înălţime. Ar fi inundate cartierele Găvana, Eremia Grigorescu, Popa Şapcă şi Tudor Vladimirescu, ultima localitate inundată fiind comuna Mărăcineni.

Sa speram insa ca autoritatile nu ne mint si ca Barajul Vidraru chiar ar rezista la un cutremur de 9 grade pe scara Richter caci altfel Apocalipsa ar veni in mai putin de un minut pe Valea Argesului si pun pariu ca marea majoritate a populatiei nu stie ce sa faca. Deci iata ce trebuie sa faceti :

- Populaţia va fi a­ver­tizată prin sistemele de înştiinţare - alarmare. 

- Dacă se impune evacuarea, deplasaţi-vă imediat spre cea mai înaltă zonă din apropiere,de preferat sa nu incercati cu masina fiindca cu siguranta se vor creea blocaje in trafic care mai mult va vor incetini si veti pierde timp,daca detineti o motocicleta s-ar putea ca ea sa va fie utila.

- Respectaţi ordinea de evacuare (copii, bătrîni, bolnavi)

-Nu părăsiţi locuinţa fără rucsacul de urgenţă (rezervă de apă, alimente neperisabile, îmbrăcăminte, trusă de prim-ajutor şi medicamente, articole de igienă, radio cu baterii, lanternă, telefon mobil şi acte personale)

MANASTIREA DE LA CURTEA DE ARGES

MANASTIREA DE LA CURTEA DE ARGES-construita de mesterul Manole

Mănăstirea Curtea de Argeș este o mănăstire ortodoxă foarte frumoasa din România, situată în municipiul Curtea de Argeș, construită între 1515-1517 de Neagoe Basarab. Ansamblul cuprinde catedrala episcopală, unul dintre cele mai celebre monumente de arhitectură din Țara Românească. Catedrala este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare AG-II-a-A-13628. În timpul lui Carol I, catedrala a fost transformată în necropolă pentru familia regală a României. În afară de mormintele regale, la Mănăstirea Curtea de Argeș se află și moaștele sfintei Filofteia.

Dacă în 1857 complexul monastic era păstrat în întregime, două incendii din 1866 și 1867 au distrus clădirile seminarului, respectiv locuințele, paraclisul și turnul de intrare. La inițiativa lui Carol I, biserica a fost restaurată începând cu 1875 de către arhitectul francez Lecomte du Noüy, ceea ce a dus la înlocuirea frescei originale cu o pictură nouă și la alte modificări radicale ale structurii interioare.În anul 1886 s-a terminat restaurarea bisercii și a început construirea palatului regal din latura de est a complexului, care va fi mai târziu transformat în palat episcopal.

Din 2009 a început construcția unei noi catedrale unde vor fi amplasate mormintele membrilor familiei regale a României ce vor deceda de atunci înainte, precum și moaștele sfintei Filofteia

La mica distanta de manastire chiar peste stradase afla fantana mesterului MANOLE despre care legenda spune ca a fost construita pe locul unde a cazut mesterul in zborul sau.

BALADA- MESTERUL MANOLE

           de Vasile Alecsandri

Pe Argeş în gios,
Pe un mal frumos,
Negru-vodă trece
Cu tovarăşi zece:
Nouă meşteri mari,
Calfe şi zidari
Şi Manoli - zece,
Care-i şi întrece.
Merg cu toţi pe cale
Să aleagă-n vale
Loc de monastire
Şi de pomenire.
Iată, cum mergea
Că-n drum agiungea
Pe-un biet ciobănaş
Din fluier doinaş.
Şi cum îl vedea,
Domnul îi zicea:
- Mândre ciobănaş
Din fluier doinaş,
Pe Argeş în sus
Cu turma te-ai dus,
Pe Argeş în gios
Cu turma ai fost.
Nu cumv-ai văzut,
Pe unde-ai trecut,
Un zid părăsit
Şi neisprăvit,
La loc de grindiş,
La verde-aluniş
- Ba, doamne-am văzut,
Pe unde-am trecut,
Un zid părăsit
Şi neisprăvit,
Cânii, cum îl vad,
La el se răpăd
Si latră-a pustiu
Si urlă-a morţiu.
Cât îl auzea,
Domnu-nveselea,
Şi curând pleca,
Spre zid apuca,
Cu nouă zidari,
Nouă meşteri mari
Şi Manoli - zece,
Care-i şi întrece.
- Iată zidul meu!
Aici aleg eu
Loc de monastire
Şi de pomenire.
Deci voi, meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Curând vă siliţi
Lucrul de-l porniţi
Ca să-mi rădicaţi,
Aici să-mi duraţi
Monastire naltă
Cum n-a mai fost altă,
Că v-oi da averi,
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar în temelii!
Meşterii grăbea,
Şfările-ntindea,
Locul măsura,
Şanţuri largi săpa
Şi mereu lucra,
Zidul ridica,
Dar orice lucra,
Noaptea se surpa!
A doua zi iar,
A treia zi iar,
A patra zi iar
Lucra în zadar!
Domnul se mira
Ş-apoi îi mustra,
Ş-apoi se-ncrunta
Şi-i ameninţa
Să-i puie de vii
Chiar în temelii!
Meşterii cei mari,
Calfe şi zidari
Tremura lucrând,
Lucra tremurând
Zi lungă de vară,
Ziua pân-în seară;
Iar Manoli sta,
Nici că mai lucra,
Ci mi se culca
Şi un vis visa,
Apoi se scula
Ş-astfel cuvânta:
- Nouă meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Ştiţi ce am visat
De când m-am culcat?
O şoaptă de sus
Aievea mi-a spus
Că orice-am lucra,
Noaptea s-a surpa
Pân-om hotărî
În zid de-a zidi
Cea-ntâi soţioară,
Cea-ntâi sorioară
Care s-a ivi
Mâni în zori de zi,
Aducând bucate
La soţ ori la frate.
Deci dacă vroiţi
Ca să ispraviţi
Sfânta monastire
Pentru pomenire,
Noi să ne-apucăm
Cu toţi să giurăm
Şi să ne legăm
Taina s-o păstrăm;
Ş-orice soţioară,
Orice sorioară
Mâni în zori de zi
Întâi s-a ivi,
Pe ea s-o jertfim,
În zid s-o zidim!
Iată,-n zori de zi,
Manea se trezi,
Ş-apoi se sui
Pe gard de nuiele,
Şi mai sus, pe schele,
Şi-n câmp se uita,
Drumul cerceta.
Când, vai! ce zărea?
Cine că venea?
Soţioara lui,
Floarea câmpului!
Ea s-apropia
Şi îi aducea
Prânz de mâncatură,
Vin de băutură.
Cât el o zărea,
Inima-i sărea,
În genunchi cădea
Si plângând zicea:
- Dă, Doamne, pe lume
O ploaie cu spume,
Sa facă pâraie,
Sa curgă şiroaie,
Apele să crească,
Mândra să-mi oprească,
S-o oprească-n vale,
S-o-ntoarcă din cale!
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta,
Norii aduna,
Ceriu-ntuneca.
Şi curgea deodată
Ploaie spumegată
Ce face pâraie
Şi îmflă şiroaie.
Dar oricât cădea,
Mândra n-o oprea,
Ci ea tot venea
Şi s-apropia.
Manea mi-o vedea,
Inima-i plângea
Şi iar se-nchina,
Şi iar se ruga:
- Suflă, Doamne,-un vânt,
Suflă-l pe pământ,
Brazii să-i despoaie,
Paltini să îndoaie,
Munţii să răstoarne,
Mândra să-mi întoarne,
Să mi-o-ntoarne-n cale,
S-o ducă devale!
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta
Şi sufla un vânt,
Un vânt pre pământ,
Paltini că-ndoia,
Brazi că despoia,
Munţii răsturna,
Iară pe Ana
Nici c-o înturna!
Ea mereu venea,
Pe drum şovăia
Şi s-apropia
Şi, amar de ea,
Iată c-agiungea!
Meşterii cei mari,
Calfe şi zidari
Mult înveslea
Dacă o vedea,
Iar Manea turba,
Mândra-şi săruta,
În braţe-o lua,
Pe schele-o urca,
Pe zid o punea
Şi, glumind, zicea:
- Stai, mândruţa mea,
Nu te speria,
Că vrem să glumim
Şi să te zidim!
Ana se-ncredea
Şi vesel râdea.
Iar Manea ofta
Şi se apuca
Zidul de zidit,
Visul de-mplinit.
Zidul se suia
Şi o cuprindea
Pan’ la gleznişoare,
Pan’ la pulpişoare.
Iar ea, vai de ea,
Nici ca mai râdea,
Ci mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Meştere Manoli!
Agiungă-ţi de şagă,
Ca nu-i bună, dragă.
Manoli, Manoli,
Meştere Manoli!
Zidul rău ma strânge,
Trupuşoru-mi frânge!
Iar Manea tăcea
Şi mereu zidea;
Şi o cuprindea
Pan’ la gleznişoare,
Pan’ la pulpişoare,
Pan’ la costişoare,
Pan’ la ţâţişoare.
Dar ea, vai de ea,
Tot mereu plângea
Şi mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Meştere Manoli!
Zidul rău mă strânge,
Ţâţişoara-mi plânge,
Copilaşu-mi frânge!
Manoli turba
Şi mereu lucra.
Zidul se suia
Şi o cuprindea
Pan’ la costişoare,
Pan’ la ţâţişoare,
Pan’ la buzişoare,
Pan’ la ochişori,
Încât, vai de ea,
Nu se mai vedea,
Ci se auzea
Din zid ca zicea:
- Manoli, Manoli,
Meştere Manoli!
Zidul rău mă strânge,
Viaţa mi se stinge!
Pe Argeş in gios,
Pe un mal frumos
Negru-vodă vine
Ca să se închine
La cea monastire,
Falnică zidire,
Monastire naltă,
Cum n-a mai fost altă.
Domnul o privea
Şi se-nveselea
Şi astfel grăia:
- Voi, meşteri zidari,
Zece meşteri mari,
Spuneţi-mi cu drept,
Cu mâna la piept,
De-aveţi meşterie
Ca să-mi faceţi mie
Altă monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasă
Şi mult mai frumoasă?
Iar cei meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Cum sta pe grindiş,
Sus pe coperiş,
Vesel se mândrea
Ş-apoi răspundea:
- Ca noi, meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Alţii nici că sunt
Pe acest pamânt!
Află că noi ştim
Oricând să zidim
Altă monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasă
Şi mult mai frumoasă!
Domnu-i asculta
Şi pe gânduri sta,
Apoi poruncea
Schelele să strice,
Scări să le ridice,
Iar pe cei zidari,
Zece meşteri mari,
Să mi-i părăsească,
Ca să putrezească
Colo, pe grindiş,
Sus, pe coperiş.
Meşterii gândea
Şi ei îşi făcea
Aripi zburătoare
De şindrili uşoare.
Apoi le-ntindea
Şi-n văzduh sărea,
Dar pe loc cădea
Şi unde pica,
Trupu-ş despica.
Iar bietul Manoli,
Meşterul Manoli,
Când se încerca
De-a se arunca,
Iată c-auzea
Din zid că ieşea
Un glas năduşit,
Un glas mult iubit,
Care greu gemea
Si mereu zicea:
- Manoli, Manoli,
Meştere Manoli!
Zidul rău mă strânge,
Ţâţişoara-mi plânge,
Copilaşu-mi frânge,
Viaţa mi se stinge!
Cum o auzea,
Manea se pierdea,
Ochii-i se-nvelea;
Lumea se-ntorcea,
Norii se-nvârtea
Şi de pe grindiş,
De pe-acoperiş,
Mort bietul cădea!
Iar unde cădea
Ce se mai făcea?
O fântână lină,
Cu apă puţină,
Cu apă sărată,
Cu lacrimi udată! 

Manastirea Robaia - o bijuterie a stramosilor nostri

Manastirea Robaia - o bijuterie a stramosilor nostri

duminica 14.05.2017 am vizitat micuta manastire situata la o distanta de 25 de km de Curtea de Arges spre Campulung Muscel in comuna Musetesti, o asezare atestata documentar din secolul 14 cu un nume care provine de la un atac al turcilor in care au intrat in biserica si au luat oamenii robi in noaptea de Inviere,initial o biserica din lemn construita de banul Armega iar mai apoi o biserica din piatra construita de Sava Sifarul in anul 1644 si restaurata prin grija episcopului Iosif 1 al Argesului.

asezarea a fost refacuta intre anii 1843-1868 de catre Teodosie,Visarion si Naum monahul, si renovata de a lungul timpului fiind si repictata, a fost in ultima vreme locuita de maicute vrednice ce si-au pus amprenta asupra sfantului lacas prin persoana maicutei stareta Petronia Dobrescu, ulterior transferata la manastirea Bascovele, in prezent  la conducerea monahiei se afla maicuta Siluana Teculescu, ca stareță  a Mănăstirii Robaia, fiind hirotesită stavroforă.

Manastirea Robaia este o stea in cununa de lauri a Episcopiei argesene uimindu-ma si pe mine si pe toti cei ce vin aici prin simplitatea si frumusetea ei si prin ingrijrea continuua a cladirilor din cadrul micutului complex monahal, florile si verdele odihnitor aducand liniste in sufletul tuturor, aerul este foarte curat iar maicutele sunt foarte primitoare si respectoase cu un glas pe care nu te mai saturi auzindu-le cantand in timpul slujbei religioase, sincer cred ca corul maicutelor ar eclipsa oricand corurile alcatuite din profesionisti ai muzicii.

cladirile din jurul micutei Manastiri de la Robaia te duc cu gandul la marele domnitor Constantin Brancoveanu probabil si datorita faptului ca una din cladiri se aseamana ca arhitectura cu palatele Brancovenilor cei drept la scara foarte redusa, soarele ce scalda curtea asezarii monahale parca te tine pe loc si te face sa mai revii pe acolo.

buna oranduire de la Manastirea Robaia pastrata cum se cuvine de noua stareta maicuta Siluana cu siguranta ca va face din acest locas de cult o adevarata bijuterie si un loc de pelerinaj foarte cautat in Romania caci maicutele merita toata dragostea noastra pentru vrednicia si ambitia lor de a pastra un loc cu o istorie seculara la aceelasi nivel spiritual pe care l-a avut dintotdeauna.

Dumnezeu sa binecuvanteze  aceasta sfanta biserica si pe cele ce se ingrijesc de dansa.