Ce se întâmplă dacă barajul Vidraru ar ceda. În Piteşti, apele ar pătrunde în 72 de minute, iar viitura ar avea 12 metri înălţime

Ce se întâmplă dacă barajul Vidraru ar ceda. În Piteşti, apele ar pătrunde în 72 de minute, iar viitura ar avea 12 metri înălţime

Barajul Vidraru, al doilea ca mărime din România şi al cincilea din Europa.

Construcţia a fost începută în 1961 de către Gheorghiu Dej şi finalizată în 1966 de Nicolae Ceauşescu. Investiţia s-a ridicat, la vremea respectivă, la 1,5 miliarde de lei, iar dacă astăzi am vrea să mai construim un baraj în genul celui de la Vidraru, preţurile s-ar ridica la o jumătate de miliard de euro. La momentul punerii în funcţiune, barajul de pe Argeş era al cincilea din Europa şi al nouălea din lume. Azi, a rămas tot pe locul cinci pe continent, dar a coborât pe poziţia 27 în lume. Legat de acest baraj au fost create, de-a lungul timpului, scenarii mai mult sau mai puţin apocaliptice. 

Locuitorii de pe valea Argesului nu cunosc riscul despre care autoritatile nu spun o vorba,poate de teama sa nu starneasca teama sau fiindca pur si simplu nu le pasa si prefera sa taca,

Prin anii 90 am lucrat in Petrochimie si vrand nevrand a trebuit sa trec printr-o sedinta de vreo 8 ore de educatie civica in caz de dezastru sau ceva in genul asta caci nu mai stiu cum se chema dar am aflat lucruri interesante si utile.

Ce s-ar întâmpla dacă barajul Vidraru s-ar sparge, fie din cauza supraîncărcării, în urma ploilor, fie din cauza unui cutremur? Răspunsul oficial al autorităţilor la această întrebare este că barajul Vidraru a fost făcut să reziste la un cutremur de 9 grade Rihter şi mai are garanţie încă 60 de ani de acum încolo. Însă, conform “Planului de Apărare al Argeşului”, împotriva dezastrelor, dacă s-ar întâmpla ca barajul Vidraru să se rupă, peste Argeş ar veni Apocalipsa. 

Sa incep cu inceputul si anume ce s-ar intampla daca barajul Vidraru ar ceda ? 

Iata in cateva puncte ce va fi :

-Într-un minut, apele ar acoperi Arefu,  în patru minute Valea Iaşului  dar si comuna Corbeni iar  în 13 minute viitura ar rade comuna Albeştii de Argeş

- Municipiul  Curtea de Argeş ar fi acoperit de ape în 20 de minute. După cum se ştie, în Argeş se află cel mai înalt baraj din ţară, 

-Datele oficiale susţin că, în situaţia în care barajul Vidraru ar ceda, viitura ar atinge 12 metri înălţime în Piteşti, 

Milioanele de tone de apă ajung în 20 de minute la Valea Danului şi în Curtea de Argeş. Din cauza poziţionării acestui oraş, apele l-ar acoperi în totalitate, viitura atingând peste 25 de metri înălţime. Scenariul apocaliptic continuă. Pradă apelor ar cădea comuna Băiculeşti, în 30 de minute, Merişani, în 41 de minute, Budeasa, în 53 de minute, şi Bascov, în 66 de minute.

În Piteşti, apele ar pătrunde în 72 de minute, la o eventuală spargere a barajului Vidraru, iar viitura ar avea 12 metri înălţime. Ar fi inundate cartierele Găvana, Eremia Grigorescu, Popa Şapcă şi Tudor Vladimirescu, ultima localitate inundată fiind comuna Mărăcineni.

Sa speram insa ca autoritatile nu ne mint si ca Barajul Vidraru chiar ar rezista la un cutremur de 9 grade pe scara Richter caci altfel Apocalipsa ar veni in mai putin de un minut pe Valea Argesului si pun pariu ca marea majoritate a populatiei nu stie ce sa faca. Deci iata ce trebuie sa faceti :

- Populaţia va fi a­ver­tizată prin sistemele de înştiinţare - alarmare. 

- Dacă se impune evacuarea, deplasaţi-vă imediat spre cea mai înaltă zonă din apropiere,de preferat sa nu incercati cu masina fiindca cu siguranta se vor creea blocaje in trafic care mai mult va vor incetini si veti pierde timp,daca detineti o motocicleta s-ar putea ca ea sa va fie utila.

- Respectaţi ordinea de evacuare (copii, bătrîni, bolnavi)

-Nu părăsiţi locuinţa fără rucsacul de urgenţă (rezervă de apă, alimente neperisabile, îmbrăcăminte, trusă de prim-ajutor şi medicamente, articole de igienă, radio cu baterii, lanternă, telefon mobil şi acte personale)

Barajul Vidraru- Marea cea mare de la Arges- oaza de relaxare la doi pasi de Bucuresti

 Barajul Vidraru- Marea cea mare de la Arges- oaza de relaxare la doi pasi de Bucuresti                        

 am fost acolo...
ieri am fost la Barajul Vidraru in drumetie cu rucsacul in spinare plus familia dupa mine deci doi adulti si doi copii de 10-14 ani si multa ambitie caci aveam de mers cam 7 km dus si inca 7 km la intoarcere.

sa incepem cu inceputul adica cum ajungeti la baraj...
-se ia maxi-taxi din Curtea de Arges spre Aref si se merge pana la Capataneni unde coborati,ca statie cereti soferului sa va spuna ca vreti sa coborati la pensiunea Adonis,e peste drum de statie,nu mergeti mai departe ca riscati sa ajungeti la Aref la circa 3 km distanta de Transfagarasan,deci riscati o plimbare in plus de o jumatate de ora ,nu ca zona nu ar merita vazuta...
-de la Pesniunea Adonis se merge inainte spre Cetatea de la Poenari si apoi in continuuare pe Transfagarasan,de la Pensiunea Adonis se merg cam 7 km pana la Vidraru.
-o sa aveti de strabatut cam 4 tuneluri,doua de lungime mica si doua cam de 100-200 m lungime, nerecomadabil celor ce fac atac de panica sau sunt claustrofobi,cu masina puteti face asta fiindca merge mai rapid si pana va apuca crizele sunteti afara din tunel.
-cam la 1-2 km de scarile ce merg la cetate aveti pe partea stanga pe sensul de mers catre baraj doua izvoare de apa de munte cu o apa deosebit de buna,APA VIE - cum spun batranii,incomparabil de buna fata de orice apa de la oras...

-drumetia e putin anevoioasa fiindca spatiul destinat pietonilor e ingust in unele locuri sau acoperit de piatra cazuta de pe versanti mai ales dupa ploaie dar in general e accesibil daca circulati pe partea stanga a soselei si va rettrageti tactic mai la margine cand trec masini din ambele sensuri dar acest lucru nu stirbeste frumusetea peisajului si e pardonabil tinand cont ca pe vremea cand a fost facut Transfagarasanul nu existau atatea masini si majoritatea turistilor soseau aici cu autocare sau cu autobuzul ITA... vremuri frumoase de altadata nu ca acum cand cursa a disparut in urma privatizarii traseului.

in foto se vede cetatea de la Poenari,cuibul de vulturi al lui Vlad Tepes- Dracula

- peisajul este pe alocuri infiorator ...de frumos dar e indicat sa il savurati cu atentie caci soseaua nu are parapeti foarte inalti si orice iesire in decor poate sfarsi prost sau chiar dramatic mai ales cu masina , de alfel veti avea ocazia sa zariti si cateva cruci pe traseu.
-cam la jumatea distantei dintre uzina electrica si baraj se afla intrarea pe traseul montan Valea lui Stan-https://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-canyoning-prin-valea-lui-stan,un traseu deosebit de frumos dar pe care nu e indicat sa incercati sa il faceti ca drumetie decat daca aveti conditie fizica si echipament pentru munte- bocanci cu talpa groasa,pantaloni,genunchiere si multe alte scule indicate...
-ce sa va spun ,pe drum aveti de admirat in primul rand soseaua,viaductele si muntii iar pe munti aveti ocazia sa vedeti cate un bradut sau fac ce rasare parca din stanca, mai sunt si izvoarele de apa care isi fac loc printre stancile abrupte.

Eu initial programasem ca timp o plimbare de 2 ore dus si inca doua cel mult la intoarcere dar practic drumetia a inceput la ora 10:15min. si am ajuns sus la baraj pe la ora 12:30 ca m-am oprit de cateva zeci de ori pe traseu pentru cate o mica sesiune foto, peisajul atrage...
La intoarecere cred ca in maxim o ora jumate as fi fost la punctul de plecare dar fiind cu copiii am facut pauze dese iar odata ajunsi la BARAJUL VIDRARU am savurat cu pofta un porumb copt sau fiert si mi am obturat la maxim dorinta de o plimbare cu salupa fiindca sotia are rau de mare si e cam riscant sa plec cu ea pe lac...
Preturile pentru  o plimbare de 30 de minute cu salupa sunt accesibile oricui:
-adulti-10 lei de persoana
-copii - 5 lei de persoana.
Plimbarea cu barca e mirifica iar daca vreti puteti opta si pentru o plimbare mai lunga in functie de banii de care dispuneti,nu stiu precis dar acum vreo 15 ani marinarii faceau si excursii mai lungi ,cert e ca ieri era coada la imbarcare semn ca afacerea merge bine cel putin in week end.
Ce m-a impresionat in mod deosebit e ca in zona iti era asigurata securitatea de catre jandarmi inarmati pana in dinti,masini de politie patrulau des si Salvamontul era omniprezent in zona,m-am simtit protejat  si chiar am uitat de ursii care se spune ca dau tarcoale zonei, cred ca am zarit la intoarcere si o drona pe deasupra muntilor dar nu s sigur,cert e ca zbura la inaltime mica si foarte incet...

Alt lucru imbucurator a fost fluxul de turisti imens pentru aceste vremuri, multe masini si foarte multi straini care admirau Barajul Vidraru,ma bucura insa ca romanii s-au intors cu fata la frumusetea patriei lor si chiar daca pleaca si pe afara nu uita ce bogatie au in tara...

singurul lucru ce m-a dezamagit la aceasta drumetie si cred ca nu numai pe mine ci si pe alti turisti intalniti pe drum a fost ca nu am putut urca la statuia electricitatii de la Vidraru si apoi faptul ca tunelurile care sunt mai lungi nu sunt mai deloc amenajate pentru pietoni iar plasa de protectie de pe peretii tunelurilor e aproape pe cale de

disparitie ,electricitatea inexistenta semn ca Nicu Ceausescu a avut dreptate cand a zis ca citez : VOI NU SUNTETI IN STARE NICI MACAR SA ZUGRAVITI CE S-A FACUT PE VREMEA LUI TATA...

In rest drumetia a fost frumoasa si incitanta desi mi ar fi placut sa o continuui spre Cabana Cumpana dar drumul era intr-o stare deplorabila iar zeci de turisti care erau cu masina intorceau cand vredeau in ce hal e drumul forestier de neingrijit...nu mai zic nimic ca eu dupa circa 1 km am facut cale intoarsa spre baraj desi eram pe jos.

Deci in concluzie va invit pe acest traseu montan foarte frumos , plin de peisaje unice de munte...

Realizată prin punerea în practică a unui concept modern( barajul in forma de arc de cerc), ce a permis captarea apelor dintr-un bazin hidrografic cu o suprafaţă de 745 kmp, amenajarea Vidraru - formată din lacul cu acelaşi nume, barajul din beton în dublu arc, galeria de aducţiune, centrala subterană şi galeria de fugă - rezistă de o jumătate de secol, iar specialiştii spun că nici n-am avea motive reale de îngrijorare pe viitor. Barajul Vidraru, dat în folosinţă în anul 1966, este cel mai mare baraj în arc din România, iar la data inaugurării sale se clasa, cu cei peste 166 de metri înălţime, între primele cinci baraje în arc din Europa, ocupând locul 9 pe plan mondial.

Deşi ierarhia s-a modificat, iar Barajul Vidraru a ajuns pe locul 27 între barajele de acest tip din lume, edificiul rămâne în continuare unul dintre cele mai sigure.    Neoficial, au existat 400 de morţi. Oficial, statisticile nu vorbesc de victime   Din 1961, când a început construcţia, şi până în 1966 (perioadă în care, în paralel, s-a lucrat şi la Hidrocentrala de pe Argeş) aici s-au cheltuit 1,47 miliarde lei (valoarea de la acea vreme), iar investiţia a fost amortizată în 28 de ani. S-au excavat 1.77 milioane mc de rocă, s-au forat peste 40 de kilometri de galerii subterane, s-au turnat peste 900 de mii de mc de beton şi au fost montate nenumărate echipamente electromecanice.

Totul cu o forţă de muncă uriaşă, tradusă în zeci de mii de ore de muncă în condiţii deosebit de grele şi o grămadă de accidente despre care nimeni n-a suflat o vorbă. Neoficial se vorbeşte însă despre 400 pierderi de vieţi omeneşti.   “Accidente au fost, pentru că, vă daţi seama, Barajul Vidraru a fost o construcţie colosală

. La milioanele de metri cubi de rocă ce s-au excavat, la forările şi la dinamitările care au avut loc, se mai întâmplau şi accidente, ca şi acum, pe orice şantier. Dar despre accidentele acestea nu se vorbea şi nici în ziua de azi nu se ştie exact cati oameni au murit...ramane in urma povestea

Cetatea de la Poenari - cuibul de vulturi al lui Vlad Tepes - Dracula

The Poenari Fortress - Vlad Tepes' s nest of eagles - Dracula
Cetatea de la Poenari - cuibul de vulturi al lui Vlad Tepes - Dracula

               Cetatea Poenari, aflata intre Curtea de Arges si Barajul Vidraru, ridicata prin secolul 13, in timpul dinastiei Basarabilor, a fost refacuta in timpul domniei lui Vlad Tepes, care a transformat-o in principala sa fortareata de refugiu in timpul invaziilor otomane.

Cuibul de vulturi al vitejilor lui Tepes este o cetate asezata pe un varf de stanca cam la 850 de metri altitudine , la care se ajunge urcand 1480 de trepte,un urcus nu tocmai lin pe alocuri dar care merita tot efortul datorita panoramei unice ce ti se deschide atunci cand ajungi la destinatie.
 panou situat la 2 km de cetate.                  

 Legenda spune cetatea a fost inceputa prin secolul 13 in timpul domniei lui Negru Voda dar atunci nu era decat un donjon adica un turn patrat folosit mai mult ca turn de observatie al hotarului nordic al Tarii Romanesti , in el se afla si locuinta celor cativa osteni ce dadeau alarma in caz de invazie. Abia cand domnitor a ajuns Vlad Tepes a fost marita la ordinul acestuia construindu-se turnuri puternie cu ziduri groase din caramida si din piatra de pana la 3 m inaltime imbogatind zestrea cetatii cu patru turnuri semicirculare greu de cucerit datorita asezarii perfecte si inaccesibilitatii constructiei caci accesul se facea printr un pod mobil doar dintr-o singura parte,in rest era aparata de prapastii adanci.

                    Legendele spun ca aceasta cetate ar fi fost construita de boierii dusmani familiei lui Vlad Tepes care au participat la asasinarea fratelui sau altfel vor fi trasi in teapa daca constructia nu va fi gata intr-o saptamana si ca boierii sa fie mai zelosi in munca o parte din ei au fost trasi in teapa.
Asa ca donjonului i-a mai fost ridicat un nivel,al patrulea iar un rezervor de apa a fost sapat in stanca,au fost construite cele 4 turnuri semicirculare,podul mobil si alte cladiri anexe.
                  O alta legenda spune ca odata in timpul domniei sale ar fi fost asediat de turci dar ar fi scapat dupa ce a fost ajutat de sapte frati din satul Arefu pe nume Dobrin, care i-au potcovit caii invers inseland astfel urmaritorii,de altfel in satul mai sus pomenit se afla foarte multe familii care poarta acest nume semn ca legenda are un sambure de adevar iar cei sapte frati ar fi primit sapte munti pentru pastorit in zona cetatii .
                 Dar legenda care mi place mie cel mai mult e legenda care spune ca sotia lui Tepes ca sa nu fie capturata de turci s-ar fi aruncat de pe zidurile cetatii decat sa fie capturata de turci iar stanca unde trupul ei s-ar fi zdrobit ar purta si acum pe ea sangele ei.

Cert e ca dupa moartea lui Tepes turcii ar fi pus tunurile pe o inaltime alaturata cetatii si ar fi bombardat cetatea dar aceasta a fost recladita de catre Radu cel Frumos,fratele lui Vlad Tepes iar ea a fost folosita in continuare pana prin secolul 16 iar mai apoi un cutremur intre anii 1888 si 1915 ar fi provocat surparea unei parti nordice a cetatii.

                   Abia prin 1920 au inceput restaurarile cetatii dar abia prin perioada 1969-1972 cetatea si-a recapatat adevarata stralucire tot atunci contruidu-se si scarile de acces care dau posibilitatea oricarui turist sa o viziteze si sa se bucure de peisajul deosebit.
Cert e ca daca aceasta cetate ar fi reconstruita asemeni altor cetati cu fonduri europene cred ca ar deveni cel mai important punct de atractie al zonei,probabil cel putin la acelasi nivel cu Manastirea meterului Manole situata la circa 20 de km distanta mai jos pe Arges in jos.

Turistii pot vizita 5 km mai sus de cetate pe Transfagarasan ,Barajul Vidraru - un lac imens si fermecator de acumulare construit in anii comunismului si care va poate oferi momente de relaxare unice prin pescuit,plimbari cu barca sau drumetii.

Zona de langa cetate este deosebit de frumoasa iar vizavi de scari se afla si locuri amenajate pentru picnic iar cazare veti gasi relativ usor la una din pensiunile foarte cochete din zona,merita sa petreceti daca nu concediul macar un sejur de 3 zile la poalele cetatii, aerul are o puritate deosebita iar gazdele sunt foarte amabile.

CUM AJUNGETI LA CETATE ?
-daca veniti fara masina aveti maxi taxi cursa de Aref din Autogara Curtea de Arges si rugati soferul sa va spuna cand trebuie sa coborati,
-de unde va lasa maxi taxi tineti soseaua spre nord,eventual intrabati la pensiunea de peste drum.
-aveti de mers cam 2 km pe jos,zona unde se intra pe scarile spre cetate e o zona intens circulata iar acolo se afla si uzina electrica ce tine de Barajul Vidraru,
-daca veniti cu masina mergeti cam 25 de km pe Transfagarasan de la Curtea de Arges spre Capatineni si dupa ultimele case mai mergeti cam 1,7 km si ajungeti la uzina.

The Poenari Fortress - Vlad Tepes' s nest of eagles - Dracula



               The Poenari Fortress, located between Curtea de Arges and Vidraru Dam, built during the 13th century during the Bessarabian dynasty, was rebuilt during the reign of Vlad the Impaler, which turned it into its main refugee fortress during the Ottoman invasions.
The eagle nest of the valley of Tepes is a fortress set on a rock top about 850 meters altitude, reaching 1480 steps, a climb not quite somewhere but worth the effort because of the unique panorama you see Open when you reach your destination.
 Panel located 2 km from the citadel.

 The legend says that the fortress was begun in the 13th century during the reign of Negru Voda, but then it was only a donjon, a square tower used more as a tower of observation of the northern border of the Romanian Country, and there is also the home of the few bastards Alarm in case of invasion. Only when Vlad Tepes was ruled was built on his order to build strong towers with thick brick walls and stone up to 3 m high enriching the fortress of the fortress with four semicircular towers that can be conquered due to the perfect settlement and the inaccessibility of the building, Was made by a moving bridge only from one side, but the rest was defended by the deep abysses.


                    The legends say that this fortress would have been built by the enemy boyars of Vlad Tepes' family who participated in the assassination of their brother or else they would be pulled up if the construction was not ready in a week and that the boyars were more zealous in the work part Of them were pulled in.
So the donjon was raised to a fourth level and a water tank was dug in the rock, the four semicircular towers, the mobile bridge and other annexed buildings were built.
                  Another legend says that once during his reign, he would have been besieged by the Turks but would have escaped after being assisted by seven brothers from the village of Arefu called Dobrin, who had hiked their horses in the opposite way, thus leaving the pursuers, in the village Above mentioned there are many families bearing this name sign that the legend has a sambure of truth and the seven brothers would have received seven mountains to pastorate in the area of ​​the fortress.
                 But the legend that I love most is the legend that says Tepes's wife not to be captured by the Turks would have thrown them off the fortress walls rather than be captured by the Turks and the rock where her body would have been crushed would Now she was wearing her blood.


It is certain that after the death of Tepes the Turks would have put the cannons at a height next to the fortress and would bombard the city but this was rebuilt by Vlad the Impaler, the brother of Vlad the Impaler, and it was still used until the 16th century and more Then an earthquake between 1888 and 1915 would have led to the collapse of a northern part of the fortress.


                   It was not until 1920 that the restoration of the fortress began, but it was not until 1969-1972 that the fortress regained its true glory and the access staircases that allow any tourist to visit and enjoy the scenery.
It is certain that if this fortress was rebuilt like other European funds, it would become the most important attraction of the area, probably at least at the same level as the Manole Manor Monastery located about 20 km further down Arges in below.

Tourists can visit the Transfagarasan Castle 5 km above the Vidraru Dam - a huge and charming reservoir built during the Communist years, which can offer you unique moments of relaxation by fishing, boat trips or hiking.


The area near the fortress is especially beautiful and opposite the stairs there are picnic places and accommodation is relatively easy to find in one of the very chic guesthouses in the area, it is worth spending time if you do not leave at least a 3 day stay at the foot of the fortress, The air has a great purity and the hosts are very kind.

HOW DO YOU GET TO THE CITY?
- if you come without a car you have maxi taxi the Aref race from Curtea de Arges Bus Station and ask the driver to tell you when to go down,
-from where you will leave the taxi maxi keep the road north, eventually head to the guesthouse across the road.
-walking about 2 km on foot, the area where the stairs lead to the citadel is an intensely circulating area, and there is also the power plant of the Vidraru Dam,
- if you come by car go about 25 km on Transfagarasan from Curtea de Arges to Capatineni and after the last houses go about 1.7 km and get to the plant.

Bisericuța de lemn din Jgheaburi, comuna Corbi, județul Argeș

Bisericuța de lemn din Jgheaburi, comuna Corbi, județul Argeș, datează din secolul al XVIII-lea. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: AG-II-m-A-13710.05.

Biserica de lemn din Valea Faurului,comuna Mușătești, județul Argeș

Biserica de lemn din Valea Faurului,comuna Mușătești, județul Argeș

Biserica de lemn din Valea Faurului, localizată în satul Valea Faurului, comuna Mușătești, județul Argeș, a fost construită în anul 1727. Hramul bisericii este "Sfinții Voievozi" și este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice LMI 2004 sub codul: AG-II-m-A-13829.

Istoric și trăsături

Biserica Sfinții Îngeri este încă în cult, fapt căruia i se datorează nu numai dăinuirea, ci și șantierul de reparații, din 1997. Din pisania ce-i consemna înălțarea, a fost preluat, în cele de renovare, anul 1727, iar pentru ctitori, numele lui Pătru și Radu Mușatescu, dar și Radu și Pârvu. Din catagrafia începutului de veac XIX, aflăm că biserica Sfinții Îngeri a fost făcută pe moșia căminarului Rasti, de către Petru Mușătescu. Același ctitor este atestat, pe frumosul clopot, cu chipurile sfinților de hram, Mihail și Gavril făcut, după slova inscripției, în 1797: "cu toată cheltuiala satului Valea Faurului, ctitori Jupânul Pătru Mușaț, David Dorin". Îl numește, fără îndoială, prin cel din urmă nume, pe ctitorul lucrărilor de renovare , de la finele acelui veac, clopotul constituind o sursă de datare. Se poate pune în seama lucrărilor, atunci efectuate, adăugirea clopotniței, în care scop bolta originară a pronaosului a fost înlocuită prin tavanul drept. În afara remanierii pronaosului, biserica a fost supusă, pe parcursul timpului, și altor reparații și adausuri. Pereții au fost tencuiți, pe afară și pe dinăuntru, în câteva rânduri și în tot atâtea rânduri au fost executate picturi. Deasupra ușii (de intrare) se păstrează, fragmentar, reprezentarea hramului: Soborul Îngerilor, databilă la mijlocul secolului al XIX-lea.

În urma renovării bisericii, efectuată în 1997, la interior a fost retencuită și pictată. La exterior, lucrarea a fost oprită, bârnele rămânând aparente. Și astfel planul pereților, de străveche formă românească, cu altar, decroșat, poligonal (cu cinci laturi) dar și cu pronaos poligonal, a putut fi clar deslușit, în culoarea lemnului. Au fost aduse la lumină: brâul sculptat în "frânghie", iscusitele îmbinări în "coadă de rândunică"; temelia, dispusă în trepte; consolele, cu crestături, pe profil curb, ce sugerează "capul de cal", asemenea celor pe care, la interior, se descarcă arcul boltirii naosului.

Din patrimoniul de icoane, cea mai mare valoare artistică o au cele aflate în pronaos: Soborul arhanghelilor (icoana hramului); Maria Platitera, cu arhanghelii de o parte și alta a tronului; Sfântul Nicolae, cu Iisus și Maria; Deisis, cu Maria și Ioan, alături tronului. În fruntea acestora, vom așeza însă panoul circular cu Maria Platitera și arhanghelii, cu frumusețea originară bine conservată.

Icoanele, mari, de 0,96 m/0,65 m, aflate în altar, cu reprezentarea Sfântului Ioan și respectiv a Sfântului Nicolae, își mărturisesc data și zugravul, în zapisul platnicului, de pe ultima menționată: "prin evlavia și cheltuiala robului lui Dumnezeu Racoviceanu Apostol, 1838 decembrie 4, Ghermano, ierom(onah)zograf".

Foarte valoroase sunt și icoanele din friza prăznicarelor, cu pictură facuta pe ambele fețe, friză delimitată prin chenare, pe motiv floral, sculptate și pictate. Tematica lor este cea tradițională, exemplificând prin "Cina din Mamvri". Pe praznicul Sfinții Apostoli, este următoarea însemnare: "plătită prin osârdia și cheltuiala robului lui Dumnezeu Ioan, 1808 feb. 15 Ștefan zugrav".

Biserica de lemn din Bărbălătești-comuna Valea Iasului ,judetul Arges

Biserica de lemn din Bărbălătești-comuna Valea Iasului ,judetul Arges,o biserica in a carei pisanie apare numele lui NICOLAE CEAUSESCU.

Biserica de lemn din Bărbălătești, localizată în satul Bărbălătești, comuna Valea Iașului, județul Argeș, a fost construită în anul 1801. Hramul bisericii este "Nașterea Sfâmtului Ioan Botezătorul" și este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice LMI 2004 sub codul: AG-II-m-A-13480.

 Comuna Valea Iașului este integrată în Regiunea Sud-Muntenia și se găsește în partea de nord – vest a județului Argeș, fiind formată din nouă sate: Bădila, Bărbălătești, Borovinești, Cerbureni, Mustățeșli, Ruginoasa, Ungureni, Valea Iașului, Valea Uleiului.
Situată în extremitatea estică a comunei Valea Iașului, pe drumul național DN 73C, ce leagă municipiile Curtea de Argeș - Câmpulung Muscel, Parohia Bărbălătești este componentă a Protopopiatului Curtea de Argeș din cadrul Eparhiei Argeșului și Muscelului. Biserica Sfântul Ioan Botezătorul a funcționat ca filială a Parohiei Valea Iașului până la 1 iulie 1997, când, cu binecuvântarea P.S. Calinic, Episcop de Argeș și Muscel, prin Decizia Sf. Episcopii nr. 1133/1997 devine biserică parohială.

Istoricul bisericii parohiale

Pisania bisericii ne oferă informații despre istoricul acesteia: „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat această biserică în anul 1800. Nu se cunoaște ctitorul. La sfîrșitul sec. XIX s-a adăogat pronaosul și tinda și a fost pictată din nou de un pictor local, Ion Pogoiu. Între anii 1971-1972 s-au făcut reparații capitale la temelie și acoperită din nou cu șită iar între 1975-1976 s-au efectuat lucrări de introducere a luminii electrice, îndepărtarea tencuielilor degradate, retencuirea pereților și pictura din nou în anul 1979 execută de pictorul Ion Anghel din Curtea de Argeș. În vremea președenției d-lui Nicolae Ceaușescu președintele Republicii Socialiste Romînia, episcop al Eparhiei Rîmnicului și Argeșului fiind P.S. Episcop Iosif Gafton, protoereu pr. Ghițu Vasile, preot paroh Banică Vasile prin osteneala și sârguința celor 60 de familii ale acestei parohii. S-a sfințit astăzi 1 iulie 1979 de către P.S. Episcop Vicar Gherasim Piteșteanu.”

Arhitectura bisericii

Biserica este monument istoric, construită în formă de corabie, compusă din altar, naos, pronaos și pridvor, cu o turlă închisă, așezată pe naos și pridvor, acoperită cu șiță. Corpul bisericii în suprafață de 67 mp (L = 15 m, l = 4,60 m), este din lemn și cărămidă, așezat pe o temelie din bolovani de râu fixați cu liant. La exterior sunt tencuiți doar pereții pronaosului care sunt și pictați, iar pe jumătatea pereților naosului și altarului este o funie excizată din lemn. În interior sunt tencuiți și pictați toți pereții. Altarul este poligonal și boltit cu o fereastră mică la est și una la sud. Tâmpla are trei deschideri pentru acces. Naosul este boltit cu ferestre mici pe pereții de nord și sud, pronaosul este mai mic, prevăzut cu două ferestre mici, tot la nord și sud. Naosul și pronaosul sunt despărțite printr-un zid cu o deschidere prin care se face accesul. Pridvorul este deschis, în față fiind sprijinit pe coloane simple din lemn de stejar, pe care este fixat un brâu din scânduri de brad și portiță, iar în laterale zid tencuit. Accesul  în pridvor se face pe o scară cu patru trepte, din piatră cu liant de ciment și nisip, având  borduri laterale.

În partea de sud-vest a bisericii se află clopotnița, construcție din zid acoperită cu șiță (P+1), cu suprafața construită la sol de 16 mp (S desf = 19mp), care adăpostește clopotul vechi care are marcat pe el anul 1888, și cancelaria parohială. La nord de biserică, este construit din lemn de brad un praznicar, cu suprafața construită la sol de 48 mp, (iar la nord de prăznicar a fost cumpărat un teren de 800mp necesar extinderii complexului parohial).

În exterior (latura de vest) a complexului parohial este situat Parcul Parohial Sihăstria”, amenajat să servească și ca ,,Școală de vară”, având împrejmuirea rustică, din bulumaci de salcâm și scândură de brad, prevăzut la sud și vest.cu portițe pentru acces. În incinta parcului este ridicat un monument în cinstea tuturor eroilor martiri din toate timpurile și din toate locurile, jertfiți pe  câmpurile de luptă, în lagăre, în închisori, pentru apărarea țării, a credinței noastre strămoșești, întregirea neamului, slava sfintei lui Dumnezeu Biserici, pentru dreptatea, demnitatea și libertatea  noastră.

Pictura

A fost realizată la sfârșitul sec. al XIX-lea. S-a adăugat pronaosul și tinda și a fost pictată din nou de un pictor local, Ion Pașoiu. Între anii 1971-1972 s-au făcut reparații capitale la temelie și acoperită din nou cu șiță, iar între anii 1975-1976 s-au efectuat lucrări de introducere a luminii electrice, îndepărtarea tencuielilor degradate, retencuirea pereților și pictura din nou în anul 1979, executată de pictorul Ion Anghel din Curtea de Argeș.

Obiecte vechi de cult

Icoana cu Sfântul Ioan Botezătorul - anul 1800;
Clopotul - anul 1888.
moaștele Sfântului Ioan Botezătorul.
Aici au slujit următorii preoți parohi: Nicolae Ștefănescu, Ioan Vega, Ioan Chirculescu, Nicolae Mărtoiu, Vasile Bănică, Aurel Băeții, Mădălin Sorescu, Alexandru Sorin Vîlcu, iar din 2015 Iustinian Radu Mărtoiu.

De asemenea, printre cântăreții biserici s+au aflat Vasile Popescu, Constantin Popa, Ion Petrescu, Ion Blăjan, Gheorghe Ducu, Gheorghe Cristian Pătru.

Cimitirul parohial este situat în partea de sud-est a bisericii.

Activități culturale și filantropice în trecut[modificare 
Parohia a susținut Fondul Central Misionar, Filantropia și Asistența socială; a dezvoltat fondul bibliotecar; a catehizat copiii și tinerii prin proiectul „Hristos împărtășit copiilor”.

Profilul actual al parohiei
Parohia se încadrează în categoria a III-a. Satul Bărbălătești  este format din 56 gospodării și 145 de credincioși ortodocși, cu o medie de vârstă cuprinsă între 40-50 de ani.
Parohia susține în continuare Fondul Central Misionar, Filantropia și Asistența socială, dezvoltă fondul bibliotecar, și catehizează copiii și tinerii.

Biserica de lemn din satul Borovinesti-comuna Valea Iasului ,judetul Arges

Biserica de lemn din satul Borovinesti-comuna Valea Iasului ,judetul Arges

            Biserica de lemn din Borovinesti se afla in catunul Borovinestii Vechi, actualul sat Borovinesti, poarta hramul „Sfintii Ingeri" si are pictura murala exterioara. Momentul ridicarii acestui lacas pe locul actual a fost consemnat intr-o pisanie peste intrare, scrisa in chirilice: „Intru slava si ci[n]stea Sfintilor Mai Marilor Voevozi Mihail si Gavriil s-au facut aciasta sf[anta] bisereca din nou. Inceperia de la martie 10 1869 si au luat sfarsit la septembrie 20 1869, in zilele pria inaltatului nostru domn Carol intai cu blagoslovenia priaosfintitului arhiepiscop al Argesului d[u]mn[ea]lui domnul Neofit Scriban cu cheltuiala tutulor enoriasilor, si alergator Gheorghe Boroghina si sau milostivit si alti streini de au ajutat precum [si] toti lacuitori[i] de aici sau silit de au ajutat care cu ce au [avut] pana la cia din urma savarsire ca sa fie sufletele l[or primite] spre lacasurile cele sfinte in veci[i] vecilor amin. 1869. Iancu zugravu [ot] Argesi".
              Biserica este ridicata in formele traditionale, cu pereti incheiati in bolta peste naos si altar si un acoperis in patru ape si marcat de un turn. De la vest la est se trece dintr-o incapere intr-alta, incepand cu pridvorul deschis, continuand cu (tinda) pronaosul, naosul si incheind cu altarul mai ingust, poligonal. Altarul este terminat poligonal, in cinci laturi.
 El este separat de restul încăperilor prin structura iconostasului, care permite trei intrări rituale și un spațiu liber, deschis sub boltă, în jurul crucii. Întreaga construcție de lemn stă pe un mic fundament zidit, care preia denivelările de teren.

Structura bisericii este construită din bârne bine fasonate, încheiate la colțuri în cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Calitatea lucrului în lemn amintește de faptul că lemnul a fost odată lăsat la vedere, desigur, înainte de transferul bisericii pe locul actual. Cercuiala, tencuiala și zugrăveala de la 1869 se păstrează în mare parte, într-o stare bună.

Pictura exterioara este de la 1869 si are nevoie de restaurare.


Pacat ca acest monument istoric deosebit de frumos este lasat in parasire si nimeni de la Patriarhia romana nu isi da interesul sa il renoveze ca de altfel multe alte biserici vechi din Romania.