Barajul Vidraru- Marea cea mare de la Arges- oaza de relaxare la doi pasi de Bucuresti

 Barajul Vidraru- Marea cea mare de la Arges- oaza de relaxare la doi pasi de Bucuresti                        

 am fost acolo...
ieri am fost la Barajul Vidraru in drumetie cu rucsacul in spinare plus familia dupa mine deci doi adulti si doi copii de 10-14 ani si multa ambitie caci aveam de mers cam 7 km dus si inca 7 km la intoarcere.

sa incepem cu inceputul adica cum ajungeti la baraj...
-se ia maxi-taxi din Curtea de Arges spre Aref si se merge pana la Capataneni unde coborati,ca statie cereti soferului sa va spuna ca vreti sa coborati la pensiunea Adonis,e peste drum de statie,nu mergeti mai departe ca riscati sa ajungeti la Aref la circa 3 km distanta de Transfagarasan,deci riscati o plimbare in plus de o jumatate de ora ,nu ca zona nu ar merita vazuta...
-de la Pesniunea Adonis se merge inainte spre Cetatea de la Poenari si apoi in continuuare pe Transfagarasan,de la Pensiunea Adonis se merg cam 7 km pana la Vidraru.
-o sa aveti de strabatut cam 4 tuneluri,doua de lungime mica si doua cam de 100-200 m lungime, nerecomadabil celor ce fac atac de panica sau sunt claustrofobi,cu masina puteti face asta fiindca merge mai rapid si pana va apuca crizele sunteti afara din tunel.
-cam la 1-2 km de scarile ce merg la cetate aveti pe partea stanga pe sensul de mers catre baraj doua izvoare de apa de munte cu o apa deosebit de buna,APA VIE - cum spun batranii,incomparabil de buna fata de orice apa de la oras...

-drumetia e putin anevoioasa fiindca spatiul destinat pietonilor e ingust in unele locuri sau acoperit de piatra cazuta de pe versanti mai ales dupa ploaie dar in general e accesibil daca circulati pe partea stanga a soselei si va rettrageti tactic mai la margine cand trec masini din ambele sensuri dar acest lucru nu stirbeste frumusetea peisajului si e pardonabil tinand cont ca pe vremea cand a fost facut Transfagarasanul nu existau atatea masini si majoritatea turistilor soseau aici cu autocare sau cu autobuzul ITA... vremuri frumoase de altadata nu ca acum cand cursa a disparut in urma privatizarii traseului.

in foto se vede cetatea de la Poenari,cuibul de vulturi al lui Vlad Tepes- Dracula

- peisajul este pe alocuri infiorator ...de frumos dar e indicat sa il savurati cu atentie caci soseaua nu are parapeti foarte inalti si orice iesire in decor poate sfarsi prost sau chiar dramatic mai ales cu masina , de alfel veti avea ocazia sa zariti si cateva cruci pe traseu.
-cam la jumatea distantei dintre uzina electrica si baraj se afla intrarea pe traseul montan Valea lui Stan-https://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-canyoning-prin-valea-lui-stan,un traseu deosebit de frumos dar pe care nu e indicat sa incercati sa il faceti ca drumetie decat daca aveti conditie fizica si echipament pentru munte- bocanci cu talpa groasa,pantaloni,genunchiere si multe alte scule indicate...
-ce sa va spun ,pe drum aveti de admirat in primul rand soseaua,viaductele si muntii iar pe munti aveti ocazia sa vedeti cate un bradut sau fac ce rasare parca din stanca, mai sunt si izvoarele de apa care isi fac loc printre stancile abrupte.

Eu initial programasem ca timp o plimbare de 2 ore dus si inca doua cel mult la intoarcere dar practic drumetia a inceput la ora 10:15min. si am ajuns sus la baraj pe la ora 12:30 ca m-am oprit de cateva zeci de ori pe traseu pentru cate o mica sesiune foto, peisajul atrage...
La intoarecere cred ca in maxim o ora jumate as fi fost la punctul de plecare dar fiind cu copiii am facut pauze dese iar odata ajunsi la BARAJUL VIDRARU am savurat cu pofta un porumb copt sau fiert si mi am obturat la maxim dorinta de o plimbare cu salupa fiindca sotia are rau de mare si e cam riscant sa plec cu ea pe lac...
Preturile pentru  o plimbare de 30 de minute cu salupa sunt accesibile oricui:
-adulti-10 lei de persoana
-copii - 5 lei de persoana.
Plimbarea cu barca e mirifica iar daca vreti puteti opta si pentru o plimbare mai lunga in functie de banii de care dispuneti,nu stiu precis dar acum vreo 15 ani marinarii faceau si excursii mai lungi ,cert e ca ieri era coada la imbarcare semn ca afacerea merge bine cel putin in week end.
Ce m-a impresionat in mod deosebit e ca in zona iti era asigurata securitatea de catre jandarmi inarmati pana in dinti,masini de politie patrulau des si Salvamontul era omniprezent in zona,m-am simtit protejat  si chiar am uitat de ursii care se spune ca dau tarcoale zonei, cred ca am zarit la intoarcere si o drona pe deasupra muntilor dar nu s sigur,cert e ca zbura la inaltime mica si foarte incet...

Alt lucru imbucurator a fost fluxul de turisti imens pentru aceste vremuri, multe masini si foarte multi straini care admirau Barajul Vidraru,ma bucura insa ca romanii s-au intors cu fata la frumusetea patriei lor si chiar daca pleaca si pe afara nu uita ce bogatie au in tara...

singurul lucru ce m-a dezamagit la aceasta drumetie si cred ca nu numai pe mine ci si pe alti turisti intalniti pe drum a fost ca nu am putut urca la statuia electricitatii de la Vidraru si apoi faptul ca tunelurile care sunt mai lungi nu sunt mai deloc amenajate pentru pietoni iar plasa de protectie de pe peretii tunelurilor e aproape pe cale de

disparitie ,electricitatea inexistenta semn ca Nicu Ceausescu a avut dreptate cand a zis ca citez : VOI NU SUNTETI IN STARE NICI MACAR SA ZUGRAVITI CE S-A FACUT PE VREMEA LUI TATA...

In rest drumetia a fost frumoasa si incitanta desi mi ar fi placut sa o continuui spre Cabana Cumpana dar drumul era intr-o stare deplorabila iar zeci de turisti care erau cu masina intorceau cand vredeau in ce hal e drumul forestier de neingrijit...nu mai zic nimic ca eu dupa circa 1 km am facut cale intoarsa spre baraj desi eram pe jos.

Deci in concluzie va invit pe acest traseu montan foarte frumos , plin de peisaje unice de munte...

Realizată prin punerea în practică a unui concept modern( barajul in forma de arc de cerc), ce a permis captarea apelor dintr-un bazin hidrografic cu o suprafaţă de 745 kmp, amenajarea Vidraru - formată din lacul cu acelaşi nume, barajul din beton în dublu arc, galeria de aducţiune, centrala subterană şi galeria de fugă - rezistă de o jumătate de secol, iar specialiştii spun că nici n-am avea motive reale de îngrijorare pe viitor. Barajul Vidraru, dat în folosinţă în anul 1966, este cel mai mare baraj în arc din România, iar la data inaugurării sale se clasa, cu cei peste 166 de metri înălţime, între primele cinci baraje în arc din Europa, ocupând locul 9 pe plan mondial.

Deşi ierarhia s-a modificat, iar Barajul Vidraru a ajuns pe locul 27 între barajele de acest tip din lume, edificiul rămâne în continuare unul dintre cele mai sigure.    Neoficial, au existat 400 de morţi. Oficial, statisticile nu vorbesc de victime   Din 1961, când a început construcţia, şi până în 1966 (perioadă în care, în paralel, s-a lucrat şi la Hidrocentrala de pe Argeş) aici s-au cheltuit 1,47 miliarde lei (valoarea de la acea vreme), iar investiţia a fost amortizată în 28 de ani. S-au excavat 1.77 milioane mc de rocă, s-au forat peste 40 de kilometri de galerii subterane, s-au turnat peste 900 de mii de mc de beton şi au fost montate nenumărate echipamente electromecanice.

Totul cu o forţă de muncă uriaşă, tradusă în zeci de mii de ore de muncă în condiţii deosebit de grele şi o grămadă de accidente despre care nimeni n-a suflat o vorbă. Neoficial se vorbeşte însă despre 400 pierderi de vieţi omeneşti.   “Accidente au fost, pentru că, vă daţi seama, Barajul Vidraru a fost o construcţie colosală

. La milioanele de metri cubi de rocă ce s-au excavat, la forările şi la dinamitările care au avut loc, se mai întâmplau şi accidente, ca şi acum, pe orice şantier. Dar despre accidentele acestea nu se vorbea şi nici în ziua de azi nu se ştie exact cati oameni au murit...ramane in urma povestea